donari de singe

Mai puţin de zece persoane erau prezente dimineaţă la ora 9.00 la sfîrşitul săptămînii trecute la secţia de donare a spitalului nr. 1 din capitală.

Ana a absolvit în acest an universitatea de medicină”N. Testimiţeanu” şi şi-a depus actele pentru a intra în şomaj pînă va primi repartizarea intr-un spital, ne mărturiseşte ea.

„Sunt mulţi colegi în situaţia mea. Trebuie să susţinem nişte examene, după care urmează să primim repartizare la practică în spitale. Acum, că nu avem nici un Guvern stabil, nu se ştie nici dacă vom avea posibilitatea să facem practica de stat în nişte instituţii mai seriose”, menţionează tînăra absolventă.

Ana trebuie să-şi platească chetuielile pentru gazdă şi în plus să poată supravieţui. Ea primeşte 200 de lei pentru că donează o dată în două săptămîni 200 de ml de sînge.”Majoritatea tinerilor se tem, dar studenţii de la medicină cunosc procedura şi în plus e un venit totuşi”, ne mărturiseşte Ana.

De ce nu încearcă să se angajeze la un spital sau la o clinică privată?

Spitalele private nu angajează în general tineri fără experienţă, explică Ana, care estimează că va primi un salariu de aproximativ 800 de lei dacă se va angaja ca infirmieră într-un sat.

În Chişinău rata şomajului e în continuare cea mai scăzută din ţară, 3,8% în luna octombrie.

La nivel naţional, rata şomajului a ajuns luna trecută la 45,8%  şi corespunde unui numar de 54300 de someri.

Veniturile de început ale medicilor rezidenţi de la stat sunt de aproximativ 150 $ şi ajung în anii terminali ai rezidenţiatului la 400 $.

„Ştim mulţi colegi şi studenţi de la alte facultăşi care fac rost de bani cum pot, inclusiv prin această metodă”, spune Mihai, colegul Anei.

trebuie sa fie si pentru mine un loc de munca

Agenţiile pentru ocupare în cîmpul muncii, ultimele variante de căutare a unui loc de muncă.

Joburile oferite de angajatori prin agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă sunt printre ultimele variante la care apelează cei care au rămas fără un loc de muncă. O cauză ar fi că acete agenţii nu au la noi aşa o amploare ca şi peste hotare şi nu oferă lucuri de muncă bine plătite.

„Am fost să mă înscriu la o agenţie, m-am uitat ce oferte au pentru moment şi am ales să fiu şomer, pentru moment, decît să fiu un chelner cu diplomă de doctor, pentru care am muncit 9 ani”, declară Mihai.

În medie, aproximativ 120 de persoane vin lunar la noi să-şi depună actele pentru a întra în lista de angajare, şi numarul lor creşte spre partea a doua a lunii, cînd reusşesc să obţină toate actele necesare, susţine Adrian Clinciuc, şef în serviciu în cadrul Agenţiei Locale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Vor serviciu în acelaşi domeniu

Adrian, absolvet la medicină, spune că şi-a căutat de lucru şi înainte să intre în şomaj, însă nu a găsit ceea ce a dorit.

“Se gasesc locuri de muncă în pază, în construcţii, dar nu vreau, pentru că nu asta e meseria mea. Vreau un salariu normal, de cel puţin 4000 de lei. E bine că părinţii mă mai ajută.”, adauga el.

În acest an au absolvit 23.000 de studenţi de la universitatile de stat, iar dintre aceştia 42,3% vor ramîne şomeri,iar 15,6% se vor angaja în afara profesiei lor.(anunţă BNS)

Tinerii speră că odată cu  noua guvernare vor veni şi schimbările la capitolul şomajului…

Un somn liniştit un viitor sănătos

Somnul prea mult sau prea puţin are efecte dăunătoare asupra psihikului şi sănătăţii noastre.  Pentru un somn uşor, doctorii susţin că trebuie să ne detaşăm de lucrurile şi gîndurile exterioare.Persoanele care obişnuiesc să doarmă cel mult şapte ore pe noapte trăiesc, în medie, mai mult. Specialiştii spun că este mai indicat să dormi mai puţin decît mai mult. Totodată, aceştea asociază persoanele care dorm mai mult de 6-7 ore pe noapte cu cele bolnave. Indivizii care dorm prea puţin sau prea mult, suferă de obezitate, depresie, dar şi de afecţiuni cardiace. Medicii consideră că persoanele care dorm mai puţin de şapte ore sunt diabetice. Un somn adecvat poate preveni insomnia şi supărările. Adesea, potrivit specialiştilor, o afecţiune fizică are drept cauză faptul că nu te odihneşti cum trebuie. Efectele se văd în timp, chiar peste ani. Pe de altă parte naturiştii sfătuiesc să nu se recurgă la somnifere. În schimb, ei recomandă alte remedii, cum ar fi un păhar cu lapte cald înainte de culcare, o cură cu ceai de tei sau de sunătoare. Calmantele uşoare, pe bază de plante, nu creează dependenţă, cu precizare că se pot lua pe o durată de trei luni. Dacă nici acestea nu-şi fac efectul, atunci naturiştii recomandă persoanelor care au probleme cu somnul să apeleze la un medic specialist.

Să aveţi un somn uşor!:)

tinerii aleg internetul

Tinerii europeni preferă să navigheze pe Internet decît să urmărească emisiuni televizate şi aproximativ jumătatea dintre ei spun că timpul alocat televiziunii s-a redus în favoarea timpului pe care îl petrec online. Este concluzia la care a ajuns un sondaj desfăşurat în 10 state europene şi dat publicităţii la sfârşitul acestei săptămâni.

Peste 7.000 de persoane au fost intervievate în cadrul unui studiu realizat de către European Interactive Advertising Association (EIAA). Pentru prima dată din 2004 de când se efectuează acest studiu, Internetul s-a plasat pe primul loc, în faţa televiziunii, pe grupa de vârstă de 16-24 de ani. Aproximativ 82% dintre tinerii cu această vârstă au afirmat că sunt online între 5 şi 7 ori săptămânal. Doar 77% dintre tinerii de pe acelaşi segment de vârstă au afirmat că urmăresc emisiunile televizate la fel de des, ceea ce reprezintă o scădere de 5 procente faţă de anul trecut. Mai mult, 48% dintre aceeaşi tineri au susţinut că nivelul consumului personal de emisiuni televizate a scăzut ca urmare a accesului la Internet.

Mai mult de jumătate dintre europenii intervievaţi  sunt online cel puţin o dată pe săptămână

Potrivit aceluiaşi sondaj, 57% din europenii chestionaţi au afirmat că accesează Internetul în mod regulat, cel puţin o dată pe săptămână, ceea ce este echivalentul a nu mai puţin de 169 de milioane de persoane din cele 10 state care au participat la studiu. Ţările participante au fost Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franţa, Germania, Italia, Olanda, Norvegia, Spania şi Suedia.

Perioada medie de timp petrecut online printre cei intervievaţi este de 11,9 ore în fiecare săptămână. Italia s-a clasat pe primul loc din acest punct de vedere cu 13,6 ore săptămânal, urmata de Suedia cu 13 ore. Olanda s-a clasat pe ultimul loc cu doar 9,8 ore săptămânal.

Pe de altă parte, 83% dintre cei chestionaţi au afirmat că nu pot trăi fără să desfăşoare cel puţin o activitate online, comparativ cu doar 11% care consideră că unele activităţi online sunt complicate.

În doar un an filmele, videoclipurile şi emisiunile TV au înregistrat o creştere de 150% în rândul activităţilor preferate ale navigatorilor

În ceea ce priveşte modul în care se împart activităţile online, 87% dintre respondenţi folosesc Interntul pentru căutare de informaţii diverse, 81% pentru trimiterea şi primirea de e-mail-uri. Pe locurile următoare se situează comunicarea prin intermediul site-urile de reţele sociale, mesageria instantă, descărcarea de muzică, ascultarea posturilor de radio. O creştere impresionată, de 150% faţă de anul precedent, a înregistrat-o urmărirea online a filmelor, emisiunilor TV sau a videoclipurile, care a ajuns în 2007 la 30% din totalul activităţilor pe Internet.

Sondajul a mai relevat şi faptul că din 2006 până anul acesta s-a înregistrat o creştere de aproximativ 12% a celor cu vârste de peste 55 de ani care au început să utilizeze Internetul, precum şi o creştere de 8% în rândul femeilor.

Anatoli Zak, proprietarul clubului, şi Svetlana Iefremova, managerul acestuia, au fost arestaţi sub acuzaţia de provocare de victime prin încălcarea normelor privind siguranţa focurilor de artificii, a declarat un anchetator pentru RIA Novosti, scrie Mediafax. Aceştia riscă pînă la şapte ani de închisoare.

Bilanţul victimelor s-a agravat de la oră la oră, iar numeroşi răniţi, care suferă de arsuri de gradul al doilea şi de intoxicaţii cu monoxid de carbon, sunt în stare gravă, cel puţin şapte dintre ei murind la spital, a precizat Ministerul local al Sănătăţii.

Martorii au povestit că incendiul a izbucnit brusc, în momentul în care s-au aprins luminiţele din decor. Atunci s-a dezlanţuit iadul. Cuprinşi de panica, oamenii s-au călcat în picioare, încercînd să scape cu viaţă din localul cuprins de flăcări. Alţii au pierit sufocaţi de fumul gros.

strada plină de cadavre

Strada din apropierea clubului era după dezastru plină de cadavre. Iar printre membrii echipelor de intervenţie s-au strecurat oameni care, indureraţi, îşi căutau cu disperare rudele. Alţii au luat cu asalt spitalele, unde au fost afişate listele cu numele răniţilor.

Aproximativ 230 de persoane, dintre care numeroşi angajaţi ai restaurantului şi rude ale lor, sărbătoreau opt ani de la deschiderea acestuia, care funcţiona inclusiv drept club de noapte la sfîrşitul săptămînii. Drama s-a produs in jurul orei locale 01:15 (23:15 ora Moldovei).

În fiecare seară milioane de oameni se distrează în cluburi, restaurante,baruri….Cineva dintre ei, oare se gîndeşte la siguranţa vieţii…?

iubire peste tot

Iubirea cere exprimarea pe care vorbele nestatornice şi alunecoase nu o satisfac pe deplin.

Aşternută pe hîrtie, ea dobîndeşte „certificat de naştere” în original. Realitatea ei nu mai poate fi pusă la îndoială, există acolo, în plicul parfumat, oferit personal sau adus de poştaş. Oare dorinţa de a mărturisi iubirea în scris azi e demodată?

Cred că la acest început de mileniu scrisorile de dragoste sunt mai vii, îşi impun prezenţa în viaţa omului mai mult ca oricînd. Puţini sunt acei care nu au un e-mail sau care nu ştiu ce este o poştă electronică. Nu le dau dreptate celora care tot tărăncănesc despre marea năpastă a limbajului standardizat de pe internet, despre faptul că acesta ar ucide sentimentele adevărate, şi multe alte frustrări. Într-o lume în care omul nu mai vorbeşte cu omul, în care omul nu mai ştie să se îmbrăţişeze cu omul, cred că acei „marginali”blamaţi ce „îşi pierd timpul” în faţa computerului sînt nişte revoltaţi, nişte oamenicu adevărat vii.

Oricît de superficial şi standardizat ar face-o, oamenii aceştia totuşi comunică. Oricît de convenţional ar scrie, prin acesta , ei refuză de fapt convenţiile sociale.

Nu sunt nişte „încuiaţi”, nişte autişti, ci pur şi simplu, internetul e un refugiu.

Şi ce dacă oamenii se cunosc, ba chiar îşi găsesc jumatatea pe internet? Nu e mai bine, mai autentic decît să se cunoască la disco , în care decibelii te împiedică să vorbeşti? Sau cine nu s-a bucurat cînd a primit un sms de dragoste?

Nici nu contează ce ţi s-a scris, sau cît de prescurtat, e importantă clipa în care

l-ai primit, momentul, faptul că poţi primi o declaraţie de dragoste oricînd, mergînd pe stradă, în transport sau în timp ce te ceartă şeful la serviciu, aceasta îţi înseninează viaţa. Poate e o exagerare, dar sunt sigură că dacă Eminescu şi Veronica ar fi trăit azi, ar fi pierdut nopţi întregi pe e-mail, scriidu-şi epistole de amor.

Tineri ai mileniului III, evitaţi economia verbală şi daţi expresie gîndurilor ce se îmbulzesc la poarta vorbirii, căci în puterea cuvintelor a stat şi necazul, dar şi fericirea. Cuvîntul este armă de război, dar şi armă de dragoste, să-l aşteptaţi , cum aşteaptă florile în zori dedicaţiile soarelui.

fiecare are cheia succesului în sine

Uneori stau si ma uimesc de veteza cu care se dezvoltă tinerii de astăzi sau mai bine zis copiii de astăzi. Un exemplu  este o domnisoara de 18 ani pe care am cunoscut-o din intimplare  intr-o cafenea.

Anastasia Doba este liceeană în clasa a 12-a şi angajată de 6 luni în calitate de PR-manager al cafenelei în care am facut cunoştinţă.

Cu un efort enorm şi o muncă continuă ea a reuşit să se impună ca un specialist foarte bun.

„Mi-a fost foarte greu de la început, nimeni nu avea încredere în mine, adică în ai mei 18 ani,dar datorită staruinţii mele şi a susţinerii din partea şefului, am demonstrat că nu e important cîţi ani ai dar cîtă substanţă cenuşie.”, a spus Anastasia.

Care  au fot obstacolele

O domnişoară nu se confruntă doar cu problema vîrstei ci şi cu prblema că e domnisoara.

„Şefului meu , i-a trebuit mult timp, ca sa ma priveasca cu seriozitate, el fiind de nationalitate tuca, ezita, de fiecare data cind era vorba sa angajeze vreo doamnisoara, si aceasta nu  se intimpla pentru ca nu are incredere in femei, dar pentru ca a crescut cu ideea ca femeia…nu are o alta slujba decit familia.”, îmi marturiseste tinara.

Cum  au reactionat apropiatii

E greu să te angajezi la doar 18 ani dar pentru unii e si mai greu să îsi convingi parintii ca au nevoie de un serviciu: „de la inceput nu m+au luat in serios, au creyut ca glumesc, si in plus, nu puteai spune ca imi lipseste ceva. La capitolul bani, familia mea nu avea probleme. Dar gindul ca as putea avea salariul meu, paca imi dadea puteri pentru a le demonstra la toti, ca os a reusesc. Nu am avut un salariu de 500 de euro chiar din prima luna …primele saptamini, nici nu ceream sa fiu reconpensata,pentru ca intelegeam ca a fost un risc din partea directiei, ca sa permita la un tinar fara experienta sa formeze imaginea cafenelei, unde au muncit atit de mult.”

Obstacolele sunt pretiutindeni, societatea contemporană nu e suficient de liberă in luarea deciziilor, se conduce preponderent dupa strereotipuri, si prin aceasta greseste.

Tinara PR-manager, ne marturisesc ca in fiecare yi cite aneincredere din parte oamenilor cu care conlucra,”de la inceput am avut mari problema cu finantatorii, nimeni nu dorea sa permita unui „copil” soarta unei sume de bani considerabile, uneori chiar mai recurgeam si la veniturile proprii, adica eram nevoita sa scot din buzunar bani”

Primul succes

Pentru o afacere de genul cafenelilor,restaurantelor, succesul înseamnă popularitate şi respectiv venit.

Primul succes aici, a venit o dată cu prima seară tematizată organizată de Anastasia. O sărbătoare în stil mexican, decoraţii, costume pentru chelneri şi bar-tenderi,bucate specifice, băuturi mexicane,muzică life, toate acestea au fost gîndite,organizate şi puse la punct de tînăra PR-manager, ca rezultat clienţi încîntaţi. „Am cheltuit o mulţime de bani şi cu toate că eram încrezută în propriile mele puteri, mă temeam să nu-i dezamagesc pe toţi, însă cînd vedeam că fluxul de clienţi nu încetineşte mă uitam în ochii directorului şi acolo citeam mulţumire”,a spus liceeana.

Directorul cafenelei ne spune ca si el a fost privit cu suspeciune din partea colegilor cind a angajato pe Anastasia, dar el a inteles ca poate conta pe ea, datorita spiritului ei de luptatoare.

Astfel de cazuri intilnim rar în societate, însă faptul ca ele există ne demonstrează ca trebuie sa luptam pentru un loc mai bun sub soare..

Eu sînt singură că nu sînt unica şi nici nu fac parte din minoritate…:) Şi cu toate că nu-l prea observăm, Chişinăul ne poate multe povesti:

chisinau

Există două ipoteze despre etimologia numelui. Prima, emisă de Iorgu Iordan, presupune că numele oraşului vine din maghiara Kis + Jenö (micul + izvor) pronunţat Chişienă, trăgîndu-se de la ostaşii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul Tătarilor, care stăpîniseră ţinutul între 1224 şi 1359. Această ipoteză a fost susţinută şi de cercetătorii Ştefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia şi alţii. A doua ipoteză, emisă de cercetătorii sovietici şi adoptată de autoritatea sovietică, presupune că numele oraşului vine din suprapunerea cuvîntului român/moldovenesc Nouă peste cuvîntul tătar Kîşla (iernut): Chişinăul ar fi aşadar o Kîşlă-Nouă.

Prima menţiune a tîrgului datează din anul 1436, iar menţiunile ulterioare descriu un tîrg rural prevăzut cu o hală de piatră, grupat în jurul parohiilor Naşterea Fecioarei (Mazarache) şi Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena (Rîşcanu).

în cursul campaniilor Rusiei împotriva Turcilor, armatele generalului Alexandr Suvorov poposesc de mai multe ori în Chişinău şi construiesc o cetate la vadul Bîcului, în dreptul actualei străzi Buna Vestire. Dar dezvoltarea tîrgului ca oraş începe odată cu stăpînirea rusească (1812) care alege Chişinăul, rebotezat Кишинев (Chişîneov), drept capitală a noii gubernii botezate Basarabia, după numele purtat pînă atunci de ţinutul moldovenesc anexat de Turci între 1484 şi 1538 şi denumit de dînşii Bucak (Bugeac).

În 1834 începe construirea oraşului rusesc, cu străzile care se întretaie în unghiuri drepte, deasupra tîrgului moldovenesc de pe malul Bîcului. Unul din principalii arhitecţi ai noului oraş este A. Bernardazzi. În cadrul dezvoltării economice din secolul XIX, Basarabia este menită să producă îndeosebi cereale, exportate prin calea ferată (terminată în 1871) spre portul Odesa. Numeroşi Ruşi, Ucraineni, Evrei, Germani şi Evrei se stabilesc atunci în gubernie, cu precădere la oraşe. Moldovenii spre 1898 nu reprezentau decat 14% din populatia orasului.

În 1918, după ce Sfatul Ţării votează unirea cu România, numirile străzilor sunt schimbate: astfel Ţarski Prospekt devine Bd. Alexandru cel Bun (azi Ştefan cel Mare) iar Uliţa Suvorova devine Ştefan cel Mare (azi Dimitrie Cantemir). Vor fi schimbate din nou de regimul sovietic (Alexandru cel Bun devenind Stalin), care, sub conducerea arhitectului Sciusev, reclădeşte oraşul, acum capitală unională, în stilul blockhaus specific comunismului (vizibil, bunăoară, în palatul guvernulu sau la Ciocana), dar construind şi monumente de stil mai tradiţional rusesc, ca de pildă Gara.

Sub regimul sovietic, Chişinăul ajunge la 700.000 de locuitori (în majoritate sosiţi din alte republici unionale) şi devine un important centru administrativ şi industrial.

Chişinăul găzduieşte anual festivalul de operă şi balet „Invită Maria Bieşu”. Prima ediţie a fost organizată în 1990 sub auspiciile cântereţei de opere moldovene Maria Bieşu. În fiecare an cei mai buni cântăreţi de operă şi solişti de balet din România, Rusia, Ucraina, Bulgaria, Italia, Franţa, Austria, SUA şi alte ţări vin la Chişinău pentru a lua parte la acest festival.

Din 2001 la Chişinău se desfăşoară festivalul international de film documentar „Cronograf”. În cadrul festivalului se proiectează şi premiază filme documentare realizate de regizori din diverse părţi ale lumii. Festivalul este unicul festival de film documentar din Moldova, organizat de OWH Studio şi ssustinut de canalul „TV5 Monde”, Alianţa Franceza, Uniunea Cineaştilor. Statul nu ofera nici un fel de suport, desi la fiecare editie sunt prezenti unii idili cu discursuri pompoase si declaratii de drag.

Totodată, începând cu anul 2000, „TV 5 monde” şi ambasada Canadei organizează „Festivalul Filmului Francez”, în cadrul zilelor culturii franceze în Moldova.

În fiecare an, în septembrie, are loc festivalul „Ethno-Jazz”, la care participă trupe de jazz din Moldova, Rusia, Israel, Polonia, Germania, India ş.a.

rog să mai adăugaţi prin intermediul comentariilor căte ceva despre capitala noastră.:)

Acestei discoteci, precum niciunei alteia, i s-au dedicat filme şi cărţi, printre cele mai renumite numarandu-se pelicula “Studio 54″ (cu Ryan Phillippe si Salma Hayek) sau cartea lui Anthony Haden-Guest, “Studio 54. The Legend”. Şi, totuşi, “Studio 54″ a existat efectiv doar vreo patru ani.

PETRECERE, VEDETE, droguri...

La petrecerea de deschidere a clubului, pe 26 aprilie 1977, printre cei 5.000 de invitati s-au numarat si Cher, Frank Sinatra sau Donald Trump, iar printre “obisnuitii” locului au ramas Diana Ross, Liza Minelli, Elizabeth Taylor sau Andy Warhol.

Cocktailuri alaturi de sotii Jagger ori de Michael Jackson, unul dintre locurile in care isi gasea Truman Capote subiectele picante, nopti pierdute cu Calvin Klein, Elton John sau Madonna, ba chiar si cu Salvador Dali sau Grace Jones, cantareata care obisnuia sa onoreze discoteca in costumul Evei toate acestea au dus faima internationala a clubului.

Dincolo de excesele de droguri, alcool si sex, succesul discotecii a fost garantat si de “strategia” de promovare, elaborata de cei doi proprietari – Ian Schragger si Steve Rubell.

“Promotoarele” castigau 250 de dolari pentru fiecare “star de top” pe care-l atrageau in club, in timp ce la usa publicul era selectat dupa criterii severe, astfel incat pe ringul de dans sa fie un mix perfect intre culori, sexe, orientari sexuale si varste.

Au obtinut un club in care artistocrati, frizeri, staruri de cinema, cantareti celebri sau in cautarea celebritati prizau cocaina cot la cot si se dedau exceselor de orice fel. Lillian Carter, mama presedintelui Americii de-atunci, Jimmy Carter, a formulat, poate, cea mai des repetata afirmatie legata de celebrul club: “Nu stiu daca eram in paradis sau in iad. Dar era minunat”.

Multora le era refuzat accesul in club. Actorul Warren Beatty, celebru din “Bonnie si Clyde”, sau starul din “Ingerii lui Charlie”, Kate Jasckson, au avut parte de aceasta “rusine”.

Dar si refuzul te facea celebru, pentru ca nu numai muzica din boxele discotecii ajungea peste noapte in toate cluburile lumii (asa s-a intamplat cu piese precum “YMCA” sau “Last dance”), ci si muzica celor care au ramas in spatele usii. “Le Freak”, piesa devenita hit a trupei “Chic”, a fost compusa ca protest al membrilor trupei dupa ce le-a fost refuzata intrarea in club.

Saci cu dolari si cocaina

La trei ani dupa deschiderea clubului, acesta a fost inchis. Un control al Fiscului i-a costat pe Ian Schrager si Steve Rubell libertatea, fiind condamnati la trei ani de inchisoare pentru evaziune fiscala. Oficial, discoteca ar fi adus un profit de un milion de dolari intr-un an, iar neoficial se presupune ca suma ar fi fost de sapte ori mai mare.

Razia Politiei Financiare a scos din peretii clubului saci intregi plini cu milioane de dolari si cocaina. Pe 4 februarie 1980 s-a dat ultima “batalie” in “Studio 54″. Petrecerea s-a numit: “Finalul Gomorei moderne”, iar ultima bautura se spune ca ar fi comandat-o Sylvester Stallone.

GOMORA MODERNA

Distractia s-a mutat in Las Vegas

Minunile dureaza, proverbial, doar trei zile. Asa si viata excentrica a clubului din intersectia dintre strazile Broadway si 254 West 54th din Manhattan. Clubul a fost redeschis in 1981, iar cinci ani mai tarziu a fost inchis definitiv. Steve Rubell a murit de SIDA in 1989, iar Schrager a schimbat sfera de afaceri, orientandu-se spre imobiliare.

Cladirea “Studioul 54″ s-a intors la vechea ei menire de teatru – Broadway. Petrecerea din “Studio 54″ s-a mutat in MGM Grand Hotel, in Las Vegas, club ce aminteste de originalul newyorkez. In intreaga lume se organizeaza petreceri cu mottoul “Studio 54″.

Dragoste...

Cine nu îşi doreşte să deţină secretele fericirii în relaţia de cuplu? Este un vis larg raspîndit, şi nimeni nu-i o excepţie, nu-i aşa?

Bucuria în doi
E mai dulce, mai intensă, mai „productivă”, aducînd beneficii inestimabile sănătaţii psihice, dar şi celei fizice, prin acţiuni derivate.
Reţeta fericirii nu se aseamănă deloc cu reşetele culinare. Ne aşteptam la porţiuni magice, sfaturi şi ritualuri de îndeplinit. Şi mai-mai că am fi gata să ne punem busuioc în par, să ne spălăm cu roua pe faţă, să îi presărăm iubitului biletele de amor din dormitor şi pînă în baie, doar-doar vom avea relaţia de cuplu pe care am visat-o. De unde vin aşteptările, dezamăgirile, miturile despre fericirea în cuplu? Despre şansele fericirii în cuplu dar şi despre ritualuri magice şi poţiuni de dragoste poţi afla numai dacă promiţi să păstrezi secretul.
Miturile relaţionale
Primul secret al fericirii în cuplu e că nu există niciun secret. Adevarul crud este că fiecare dintre noi (oamenii) şi fiecare dintre cei doi (parteneri) sunt responsabili pentru fericirea lor individuală şi pentru fericirea lor priviţi ca un cuplu. Şi atunci, poate, te întrebi de unde pînă unde goana asta după fericirea în doi, după cuplul perfect şi armonia deplină între doi parteneri. Păi, sursele sunt multiple: poveştile copilăriei în care protagoniştii, după grele încercări, trăiau fericiţi pînă la adînci bătrîneţi, modele de cupluri cunoscute – de la propriii părinţi la vedete, după caz, şi chiar personaje de romane sau filme. De fapt, în orice poveste de dragoste apreciată, cei doi trec prin momente grele şi încercări, dar pînă la urmă, într-un fel sau altul, dragostea lor învinge obstacolele. Practic, poveştile şi miturile nu fac altceva decît să confere un cadru, o scuză pentru lucrurile care se întîmplă în viaţă şi, mai precis, în cuplu. Nu e nimic greşit în a citi, viziona sau visa la poveşti de dragoste; singura problemă apare dacă realitatea e confundată cu ficţiunea. A ne imagina ca toate poveştile de dragoste au happyending sau ca orice fel de obstacole sunt surmontabile dacă există dragoste poate să încurce rău capitolul numit „realitate”. Aşadar, e complet împotriva bunuluisimt să credem că povestea noastră de dragoste e într-adevăr o poveste. Şi chiar dacă ar fi aşa, te-ai întrebat vreodată de ce nu ne spune nimeni nimic despre cum au trait cei doi fericiţi pană la adînci batrîneţi? Sufletele-pereche sunt un alt mit despre relaţii pe care ni-l alimentează diverse surse. Lucrurile aici sunt încă şi mai şubrede: nici măcar teoria nu pare să susţină realitatea, pentru că, pană la urmă, ce şanse există ca doi oameni ale căror suflete sunt gemene să se întîlnească pe acest Pămînt? În fond, dacă lucrurile nu au mers nici măcar pentru Adam şi Eva, cuplul paradisiac aflat atît de aproape de Divinitate, noi, simpli muritori, ce speranţe mai putem avea?
Daţi restart
Datorită încărcăturilor sale emoţionale, sărbătorile de iarnă reprezintă un bun prilej pentru redresarea relaţiei, atunci cînd aceasta intră în impas.
În zilele noastre,de fapt, speranţe sunt multe. Dacă aruncăm o privire, fie ea chiar fugitivă, asupra felului în care cuplul s-a schimbat de-a lungul istoriei, vom vedea îmbunătăţiri substanţiale. Dacă e să ne legăm de o singură caracteristică a cuplului aşa cum îl ştim, putem spune că azi, mai mult ca niciodată, avem şansa cea mai bună la fericire. Pentru că pană mai „deunăzi” în istoria umanităţii aveam altfel de probleme: supravieţuirea speciei, pastrarea „purităţii” sîngelui, sau a istoriei familiale, egalizarea drepturilor, eliberarea sexuală etc. Acum, după atîta vreme şi atîtea obstacole, ne putem confrunta cu problemele cuplului modern. Criza cea mare pare a fi individualitatea. În vremurile originalităţii şi autosuficienţei, în timpul vitezei halucinante şi a schimbărilor permanente, în toiul noianului de informaţii zilnice, oamenii se „încăpăţănează” să trăiască în cupluri, şi, mai mult, să caute fericirea. Dificultatea vine din faptul că acum avem de ales. Şi ca felul în care trăim în cuplu înca nu s-a schimbat atît de mult pe cît se schimbă vremurile. Numai că schimbarea ne ajunge din urmă, şi noi ne retragem spre timpuri infinit mai simple şi mai romantice, în timpuri de poveste. Şi aşa ajungem să căutăm leacuri babeşti pentru boli moderne.
Soluţii noi la probleme vechi
Dacă e totuşi să căutăm în modelele relaţiilor moderne, putem găsi cîteva repere care asigură sănătatea cuplurilor. Fericirea lor e o chestiune de responsabilitate individuală şi de efort conştient, asumat, comun.
1 INDIVIDUALITATE: E important ca partenerii să aibă individualitatea bine conturată. După perioada de îndragostire, cunoscută şi ca „fuziune”, treptat, e necesar să se (re)manifeste individualitatea fiecăruia. Provocarea este ca individualitatea fiecaruia să se manifeste în aşa fel încît să poată „supravieţui” alături de cealaltă ca un întreg. Pentru că atunci cînd una dintre individualitaţi încearcă sau chiar reuşeşte să se impună… se cheamă dictatură în doi.
2 LIBERTATEA – O DEFINIŢIE PROPRIE. Un punct nevralgic care poate fi transformat în atu în cuplu este problematica libertăţii. De regulă, fiecare caută reţete ale libertăţii luînd exemplu de la alte cupluri, în loc să discute în cadrul propriului cuplu aşteptările lor. E necesară definirea proprie a acestor reguli, pentru că se prea poate ca un cuplu să funcţioneze foarte bine cu libertatea de a aduce o a treia persoană în dormitor, în timp ce un altul să considere libertate ieşirile separate cu prietenii.
3 VÎRSTA ASUMATĂ. În cuplu, e importantă vîrsta cu care cei doi intră în relaţie. Şi asta nu înseamna vîrsta biologică, neaparat. Cazul cel mai fericit este atunci cînd doi adulţi, şi nu doi copii intră în relaţie (emoţional vorbind). Şansele ca doi oameni maturi să îşi manifeste individualitatea descoperită şi să îşi definească libertatea sunt mai mari decît pentru doi „adolescenţi” ezitanţi. Una e să te îndragosteşti de un bărbat de 35 de ani care are emoţionalul unui baiat de 18 ani, şi alta e să iubeşti un bărbat care este, mental şi emoţional, la vîrsta respectivă.
4 ROLURI CUNOSCUTE. Atunci cînd intră în relaţie, doi oameni joaca nişte roluri. Pentru că lucrurile să meargă bine şi după ce se joacă actul I al seducţiei, e nevoie ca rolurile pe care le îndeplineşte fiecare în relaţie să fie asumate şi acceptate de fiecare în parte. Dacă ştii ca el a îndrăgit femeia cu spirit aventurier din tine, nu o face pierdută.
5 FRONT COMUN. Un lucru aparent banal, dar de fapt atît de important este parteneriatul. Dincolo de căutările emoţionale şi de găsirea rolurilor potrivite, cei doi sunt parteneri. Şi asta presupune că sunt de aceeaşi parte a baricadei, nu adoptă poziţii separate. De fapt, unul din secrete este tocmai acesta: să îţi păstrezi individualitatea în aşa fel încît să nu ajungi totuşi în opoziţie cu partenerul.

Te simţi intrat în ţipare, condiţionat de aceleaşi obiceiuri, constrîns, limitat în cutiuţa ta albastră în care exişti şi abia respiri. Ai devenit un “corp rănit automat” fară viaţă privată, gînduri şi experienţe proprii. Nu mai ai asupra a ce să reflectezi, nu mai ai ce să vindeci, consumînd imagini şi emoţii “la conservă”. Eşti standardizat, un alt produs scos pe “banda rulantă” a societăţii, ai devenit incapabil să reprezinţi, să te reprezinti!

De aceea o metoda de auto cunoaştere, prin care conştientizezi ceea ce te ingradeşte poate fi cheia cutiuţei. Yoga este una dintre metode, fiind un proces de deschidere, de trecere peste limitele fizice si conceptuale.

Să vedem ce este Yoga (sau ceea ce nu este):
- Nu este covoraşul care te zboară prin nori şi stele după care te arunca de la etajul 6!
- Nu este “o substanţă vîscoasă pastelată” care inlocuieşte carnea!

- Nu este pastiluţa albastră care te sustrage din lumea ta mohorîtă şi-ţi arată monştrii de lîngă tine!

frumos nu?

Yoga este una din cele 6 şcoli ale Filozofiei Hindu, bazată pe meditaţie ca o cale spre auto-cunoaştere si eliberare

Etimologic Yoga înseamnă uniune, uniunea corpului cu mintea, uniunea mişcării şi a respiraţiei, a gîndului şi a acţiunii, a dorinţei şi a intenţiei…

Putem considera yoga un copac cu multe ramuri, technicile sale imposibil de enumerat complet, ţinînd cont de diferitele inclinaţii şi aptitudini ale oamenilor.

Hatha Yoga, una dintre ramurile yogai, este cea mai răspîndită disciplină în vest din cauza abordării sale pragmatice.

echilibru în toate

Lucrezi cu corpul pentru a transforma mintea, proces prin care şi corpul se transformă, se recalibrează, energizează, şi are o remarcabilă capacitate de a oferi mai mult decît i se cere. Urmareşti să slabeşti sau sa te revitalizezi? Vrei sa scapi de dureri de spate, de umeri tensionaţi? Te vei regăsi cu o minte calmă, mai multă concentraţie şi determinare, o enorma rezervă de energie fizică şi mentală, entuziasm şi voie bună!